Numele stelelor –nume proprii
Toate constelatiile care prin intinderea lor traverseaza ecuatorul ceresc,fiind asadar asezate mai mult sau mai putin de o parte si daltaaecuatoruluiceresc
Iniţial stelele au primit nume după poziţia în constelaţie. Filiera numelor: Mesopotamia, Grecia antică, Arabi, Egipt, Roma antică Continuă să citești
Chiar dacă Soarele este sub orizont, razele sale ajung la ochii noştri, ceea ce creează impresia de semi-întuneric. Remarcăm acest fenomen dimineaţa, înainte de răsăritul Soarelui (auroră sau zori) şi seara, după apusul Soarelui (amurg), când are loc o scădere treptată a luminii.
Acest fenomen numit crepuscul se datorează refracţiei luminii produse de către atmosfera terestră. Prin convenţie s-au stabilit trei tipuri de crepuscul: civil, nautic, astronomic. Continuă să citești
Zodiacul este acea regiune a sferei cereşti care are forma unui brâu ce este situat de o parte şi de alta a Eclipticii. Ecliptica este cercul de pe sfera cerească pe care Soarele se mişcă, în mod aparent, într-un interval de un an (spunem se mişcă aparent, deoarece în realitate, Pământul se învârte în jurul Soarelui). Continuă să citești
Pentru a localiza poziţiile unei planete pe orbita sa în raport cu Pământul şi Soarele, au fost definite poziţii speciale numite configuraţii. Când o planetă văzută de pe Pământ este în aceeaşi direcţie cu Soarele, se realizează o conjuncţie. Continuă să citești
Încă de pe vremea vechilor greci, astronomii au numit cerul nocturn „sfera celestă”, pentru că, văzut de pe Pământ, el arată ca suprafaţa unei sfere văzută din interior (bolta cerească), cu stelele prinse de ea. Pentru stabilirea poziţiilor stelelor pe cer, ecuatorul şi polii tereştri sunt proiectaţi pe sferă pentru a forma un ecuator ceresc şi un pol nord şi sud ceresc. Continuă să citești