Pentru copiii și elevii care activează în cadrul asociației Astronomice SIRIUS, Virgil V. Scurtu (10.01.1942 – 07.03.2023) a constituit un exemplu de pasiune pentru Astronomie și Astrofizică. Fiind elev în gimnaziu, a fost călăuzit de Steaua Polară să descopere frumusețea cerului nocturn și, pornind de aici, să reflecteze la ceea ce Shakespeare afirmase prin intermediul personajului Hamlet: „Se petrec în Cer și pe Pământ mai multe lucruri decât a visat, Horațiu, filosofia ta…”.

A recunoscut că a devenit astronom amator în 1955, influențat fiind și de o serie de cărți splendide de astronomie: DUPĂ LECŢII de Mamaev, SOARELE ŞI OBSERVAREA SA de V.V.Saronov, RADIOASTRONOMIA de I.S.Sclovski şi COMETELE de F.I.Zighel, toate în colecţia verde a SSMF(Societatea de Ştiinţe Matematice şi Fizice) de la Editura Tehnică.

Fără a deține aparatură de adecvată, a observat marea opoziție a planetei Marte din 1956 și activitatea solară în perioada 1957-58 (Anul Geofizic Internaţional) care se apropia de cel mai mare ciclu al activităţii solare din istorie.

În 1957 a participat la un concurs organizat pentru amatori de revista „Ştiinţă şi tehnică” intitulat „Participăm la AGI”, obținând la terminarea primei părți a concursului (constând în observarea unor comete) Premiul II, o bicicletă. Juriul concursului a fost coordonat de prof. dr. Călin Popovici de la Observatorul din Bucureşti al Academiei.

În 1958, a efectuat observaţii asupra sateliţilor sovietici, Sputnic 2 şi 3 care se observau uşor cu ochiul liber şi al aurorelor polare. Premiul obținut pentru această etapă a concursului Mențiune, un aparat foto ORIZONT.

În 1959 face cunoștință personal, cu ocazia unei excursii la București, cu prof. dr. Călin Popovici, la Observator, în clădirea Bozianu.

La Iași, Virgil V. Scurtu a participat la organizarea unui cerc de astronomie pe oraş, pentru elevi (al cărui preşedinte a fost peste 3 ani).

În august 1960 a observat în 4 nopţi consecutive curentul meteoric al Perseidelor, prin metoda hărţii stereografice, propusă de astronomul român Ion Corvin Sângeorzan. A prelucrat observaţiile din primele 2 nopţi şi a alcătuit o lucrare incluzând şi metoda celor mai mici pătrate, care a apărut în anul 1961 în Gazeta de Matematică şi Fizică, seria A, NR. 10, CU UN REFERAT FAVORABIL DIN PARTEA CONF. DR. V. Nadolschi, directorul Observatorului din Iaşi.

Astfel, prin publicarea unei lucrări ştiinţifice ca autor unic la vârsta de 19 ani, a devenit CEL MAI PRECOCE ASTRONOM DIN ROMÂNIA. Pe locul 2 vine, după un clasament făcut de Nadolschi, acad. prof. dr. Constantin Drâmbă, cu prima lucrare la 21 de ani. În anul următor, 1962 I. C. Sângeorzan publica în revista Academiei o nouă lucrare despre meteori în care face, printre altele, şi aprecieri pozitive despre această lucrare.

În acelaşi an 1962 are loc în luna decembrie, la Timişoara, un Simpozion cu ocazia înfiinţării unui nou observator astronomic. A participat oficial din partea SSMF Iaşi la acel simpozion, fiind singurul student participant, restul fiind cadre didactice, superioare sau medii. A fost un moment de vârf în activitatea astronomică a domnului Virgil V. Scurtu.

În timpul studenţiei la Facultatea de fizică a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi, a făcut practica de vară, în luna iulie, de două ori la Observatorul astronomic al Academiei din Bucureşti. În acea vreme, împreună cu astronomul I.C. Sângeorzan şi aviatorul pensionar Corneliu Filoti, astronom amator, a înfiinţat Clubul Astronomic „Prietenii Cerului”, cu sediul la Casa de cultură a sectorului 5 din Capitală, care peste un timp s-a transformat în Astroclubul Central Bucureşti, din conducerea căruia a făcut parte, ca membru din provincie.

În lucrarea de licenţă, pe care a făcut-o sub conducerea decanului, prof. dr. doc. Constantin Mihul, fostul preşedinte al filialei Iaşi a SSMF care îl trimisese în 1962 la Simpozionul astronomic de la Timişoara, dr.Nadolschi fiind transferat la Galaţi, al cărui subiect a fost EXTINCŢIA ATMOSFERICĂ, a imaginat o metodă originală pentru determinarea coeficientului de extincţie locală prin observarea sateliţilor balon, de tipul ECHO sau PAGEOS, metodă care nu a fost apreciată de prof. Călin Popovici, dar care, peste ani, a fost utilizată cu succes de doi astronomi de la Ujgorod, Ucraina, puţin la nord-vest de Satu Mare.

În decembrie 1970 a participat la un alt Simpozion astronomic la Timişoara, unde avea mai mulţi prieteni, printre care prof. dr. medic Oliver Pop, astronom amator şi Gavril Beches, şlefuitor de oglinzi de telescop. Mai avea în apropiere, la Arad, pe amicul Mircea Pteancu, iar la Zădăreni pe Nicolae Rainholtz, care-şi construise un veritabil Observator astronomic cu cupolă, ca şi alt amic de la Cluj, Romulus Irimeş.

Între timp a încercat înfiinţarea, la Iaşi, a URANIEI, Societate Ieşeană de Astronomie şi Cosmonautică, pentru care a acumulat adeziunile scrise a peste 300 membri, din care 5 academicieni. Această societate nu a vieţuit din lipsa unui sediu.

În tot acest timp, Virgil V. Scurtu se mai ocupa cu popularizarea astronomiei prin publicarea de articole în revistele „Ştiinţă şi Tehnică”, „Revista de fizică şi chimie”, „Cronica” şi în ziarele locale din Iaşi şi Galaţi, unde fusese profesor de liceu 4 luni. De asemenea, avea emisiuni la Radio Iaşi săptămânal sau mai des, din 1966 până în 1984. La 29 august 1975 a descoperit, primul în România, Nova Cyg 1975, „de 6 ori cea mai”…

Dacă Victor Anestin (ziarist, scriitor de literatură științifico-fantastică, astronom amator și popularizator al științei) a înființat în 1907 prima revistă de astronomie din țara noastră, ORION, Virgil V. Scurtu a îmbogățit „Biblioteca de astronomie” cu literatură didactică de astronomie și astrofizică publicând de-a lungul timpului o serie de volume deosebit de apreciate în comunitatea astronomică românească, precum OBSERVATORUL ASTRONOMULUI AMATOR, la Editura Ştiinţifică, colecţia „Ştiinţa pentru toţi” (1980), HUMBUG? OZN sub reflectorul ştiinţei, la Editura Junimea, Iaşi (1984), ÎN CĂUTAREA AŞTRILOR, la Editura  Albatros, colecţia Cristal (1986). În ceea ce privește fenomenele aerospațiale neidentificate, Virgil V. Scurtu și-a expus un punct de vedere asupra acestora, considerând că întregul Univers este cel mai bun loc pentru a găsi o nouă fizică.

Acest demers publicistic este extrem de important pentru elevi, studenţi, cadre didactice din învăţământul preuniversitar, cercurile şi cluburile de astronomie, precum şi pentru toți cei interesaţi de ştiinţa cerului, dacă avem în vedere că materialele legate de astronomie şi astrofizică apărute pe internet conţin, de regulă, erori, lucru care impune circumspecţie în utilizarea acestora.

În preajma faimoasei eclipse de Soare din august 1999, a devenit membru al noii societăţi astronomice SARM, apoi „Membru de onoare”. După evenimentul major din 1999, a început colaborarea cu Bârladul, unde Asociația Astronomică SIRIUS editează revista semestrială „PAŞI SPRE INFINIT”, singura revistă astronomică PE HÂRTIE din România. A publicat numeroase articole şi în această revistă, multe din ele referindu-se la problema planetei transneptuniene, care îl preocupa intens din anii 70. A şi făcut, la un moment dat, o prognoză, cum că UAI va da o decizie finală în această problemă, care s-a adeverit în august 2006 la Praga, când Pluton a fost decăzut din statutul de planetă, devenind PLANETĂ PITICĂ.

Dintre articolele publicate în revista „Paşi spre infinit”, unde a avut și calitatea de revizor – consilier, menționez: „Dispariţii de pe harta Lunii”, „Astronomul Călin Popovici şi amatorii”, „Jules Verne şi extratereştrii”, „LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI!, sau actual astronomic, AM UCIS PE PLUTON, DAR VOI DESCOPERI PLANETA A NOUA!”, „Medici astronomi sau invers? ”, „De 6 ori cea mai!!! V 1500 CYG sau Nova CYG 1975 după 40 de ani”, „TRITON VS PLUTO & Is TRITON PLUTO’S TWIN”, „I. Asimov, P. Moore, C. Sagan, eu şi Venus”.

În cadrul colaborării cu Asociația Astronomică SIRIUS, Virgil V. Scurtu a participat cu lucrări cu un puternic conţinut cultural la Simpozionul Naţional „Educaţia şi Astronomia în mileniul III” organizat la Bârlad în perioada 2001-2009, a susţinut conferinţe şi dezbateri pe teme de actualitate, a fost lector la tabere și școli de vară, a participat la evenimente aniversare ale asociației.

Lucrările astrofizicianului Virgil V. Scurtu au trezit un interes deosebit publicului larg, prin originalitate şi profesionalism: realizarea informării şi documentării pe tema propusă, redactarea lucrării şi realizarea aparatului critic urmată de comunicarea rezultatelor în forme specifice unei lucrări ştiinţifice. Totodată, aceste lucrări oferă cititorului o lectură cu adevărat plăcută şi în acelaşi timp instructivă, întrucât nu pierde ocazia de a împărtăşi publicului o mică parte din erudiţia sa.

În timp ce Ion Otescu a reuşit prin lucrarea sa „Credinţele ţăranului român despre cer şi stele”  (publicată în serial în revista „Paşi spre infinit”), să popularizeze vechea astronomie românească, Virgil V. Scurtu poate fi considerat un expert în popularizarea astronomiei româneşti din secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

A publicat în „Ziarul Ştiinţelor” şi în mass-media regională şi naţională materiale ce vin în întâmpinarea celor dornici să asimileze elemente generale de astronomie şi să se iniţieze în observarea şi cercetarea fenomenelor astronomice. Toate aceste materiale reflectă experienţa dobândită de autor prin implicarea în diverse proiecte şi prin activitatea observaţională.

A militat permanent pentru aducerea împreună a tuturor entităților care activează în domeniul astronomiei în România, realizând la un moment dat un turneu prin țară în acest scop. În ultimii ani, astrofizicianului Virgil V. Scurtu și-a dorit mult să editeze încă un volum de astronomie, dar din păcate, mijloacele financiare nu i-au permis acest lucru.

Acordarea Premiului pentru Excelenţă în întreaga activitate în domeniul astronomiei culturale în anul 2018 la Conferința Națională a Societății Române pentru Astronomie Culturală, a constituit pentru Virgil V. Scurtu, un veteran de necontestat al ştiinţei cerului, cea mai mare satisfacție din ultima perioadă.

Chiar dacă nu mai este printre noi, moștenirea lui va trăi pentru totdeauna. Poate că într-o zi, Astroclubul din Iași îi va purta numele!

Condoleanțe familiei și colaboratorilor!

Preşedinte AAS, prof. Ioan ADAM